Cosmetica în Egiptul antic

Produse cosmetice se utilizau și în Egiptul antic, fiind găsite în destul de multemorminte.

Pentru preoţii aflați în serviciul zeilor, curăţenia zilnică era foarte strict prescrisă. Nu numai că ei trebuie să spele de mai multe ori pe zi, dar trebuia să fie rași peste tot, pentru a menţine la distanță paraziţii.
  Pentru a scăpa de mirosul de transpirație, bărbaţi şi femei deopotrivă erau fost sfătuiţi să se frece  cu roşcovă sau să poarte bile de tămâie şi terci de cereale.

În jurul anului 1400 î.Hr, trei doamne de la Curtea lui Tuthmosis III au fost îngropate cu funerarii regale, care au inclus și produse cosmetice. Două dintre borcane conţineau o crema de purificare, din petrol şi var.
Unele reţete pentru piele erau date pe foi de papirus.,
Vaze pentru UNGUENTe s-au găsit în mormântul lui Tutankamon, la Teba
O metodă de succes pentru a trata ridurile a constat în " gumă de tămâie, ceară, ulei Moringa;  Cyperus - iarba; se macină şi se amestecă cu suc de plante fermentate și se aplica de zi cu zi pe față.
Un remediu simplu - dacă "pielea a fost umbrită de cicatrici cauzate de arsuri, un unguent special a fost utilizat pentru a trata şi le va face mai puţin evidente, ca de exemplu, ocru roşu şi Kohl,  amestecat cu suc de paltin. Un tratament alternativ se face cu bandaj de roşcovă și miere sau  unguent din tămâie şi miere.
Din cauza dietei lor sănătoase şi lipsite de zahăr, egiptenii nu au suferit de carii dentare, dar pâinea lor conţinea particule de nisip  şi pietriş  care le provocau uzura dinţilor .
Pentru a-și îmbunătăţi  respiraţia, egiptenii mestecau plante aromatice, tămâie.
Ca şi în alte civilizaţii, aspectul părului era de o importanţă crucială, nu numai din cauza efectului vizual, dar şi pentru simbolismul erotic legat de păr.
Bărbaţii şi femeile deopotrivă purtau peruci făcute din păr uman, la ocazii festive, dar au încercat să păstreze și părul lor natural în stare bună. Borcane cu un amestec de ceara de albine şi răşină erau de folos. Aveau și remedii pentru unele probleme cum ar fi chelia şi albirea parului, cu  sânge de bou negru sau viţel, fiert în ulei, ori ficat de măgar  în ulei, unguent din boabe de ienupăr şi încă două plante neidentificate, transformate într-o pastă, cu ulei.
Pentru a face părul să crească, se folosea salată verde tocată, pusă pe chelie, sau ungerea capului cu părţi egale de ulei de brad si alt ulei sau grăsimi.
Obiectele de toaletă din sicriu, pentru orice bărbat sau femeie, conţineau o lamă pentru îndepărtarea părului de pe corp, deşi  unele creme erau uneori utilizate în acest scop, din oase strivite de pasăre, amestecate cu bălegar, ulei, paltin, guma şi castravete; acest amestec încălzit era aplicat, probabil ca o bandă depilatoare.
Forma migdalată a ochilor negri era subliniată prin aplicarea de malachit negru sau verde. Machiajul a fost, de asemenea, considerat și un tratament, pentru a vindeca sau preveni bolile de ochi. Se folosea unui mineral fin verde amestecat cu apă și aplicat pe pleoape, de ex. Kohl şi grăsime de gâscă. Ori Lapis lazuli, miere şi ocru, malachit -un minereu verde de cupru; Kohl era facut din Galena, un minereu gri închis din plumb măcinat în pulbere fină. Pulberea era turnată în vaze sau tuburi din care era extrasă cu un băţ subţire, umezit.
Malachitul era adus din regiunile muntoase din Sinai, în timp ce Galena era obţinută de lângă Aswan, în Egiptul de Sus, sau de la coasta Mării Roşii. Dar ambele erau, de asemenea, importate ca produse de lux, din Asia.
Unii egipteni își vopseau  unghiile în culoarea roşie. Este posibil să fi fost Henna, de asemenea, necesară și pentru a picta buzele. Rujul se mai făcea din grasime cu ocru sau cu plante și era aplicat cu o perie sau o spatulă. Roşul era folosit și pentru a da strălucire obrajilor.

Un ruj din ocru roşu,  rasina -a supravietuit vreo patru mii de ani.